fbpx

In Memoriam

„În Memoriam – profesor Constantin Sănduță”

Neobosit și devotat idealurilor profesionale, profesorul Constantin Sănduță a contribuit semnificativ de-a lungul existenței sale la dezvoltarea domeniului „Culturii Corporale” cum adesea afirma în prezentările și conferințele pe care le susținea.

Ne-am cunoscut în anii ʼ80. Atunci eram gimnast și știu că mereu era preocupat de bunăstarea noastră, ca sportivi, și să avem condiții optime de a ne antrena.  

Acum eram colegi la Rotary.

Probabil că profesorul Constantin Sănduță este mai puțin cunoscut de generațiile tinere însă mulți dintre aceștia studiază sau se antrenează în locuri, spații și săli, în care acesta a avut o contribuție semnificativă privind înființarea, existența și dezvoltarea lor.

Născut la 11. 12. 1941, Constantin Sănduță a fost un om foarte activ. A studiat la Institutul de Educație fizică și Sport București dar și la Academia Olimpică Internațională unde și-a concretizat cariera de om, sportiv, profesor dar și manager al instituțiilor sportului la acea vreme. A fost profesor de educație fizică și sport, profesor la Colegiul Național Liviu Rebreanu, profesor asociat la Extensia Bistrița a Universității Babeș- Bolyai din Cluj, a fost președinte al Consiliului pentru Educație fizică și Sport Bistrița – Năsăud, vicepreședinte la Casa de Asigurări de Sănătate Bistrița-Năsăud dar și întemeietor și administrator de firmă de producție articole de sport. De asemenea a fost mult timp vicepreședinte la Asociația Club Fotbal Gloria 1922 Bistrița. Ca manager sportiv participă în 1972 la J.O. de la Munchen și în 1980 la Moscova. Calitățile manageriale au determinat modernizarea sportului în B-N prin contribuția adusă la formarea și perfecționarea antrenorilor, prin participarea la reconstrucția Stadionului Municipal din Bistrița, prin implicarea la construcția Sălii Polivalente și fondarea Sălii Olimpice de Tenis de Masă sau construcției pârtiei de bob-sanie de la Piatra Fântânele. A fost implicat direct la înființarea centrelor olimpice ale României la haltere, tenis de masă și schi fond de la Bistrița. De asemenea a fost membru fondator al Clubului Rotary Bistrița.

De-a lungul carierei a avut lucrări publicate cum ar fi: Conducerea științifică a activității în cluburile sportive (1975); 10 teme de meditație în perspectiva sportului (1976);  Monografia sportului județean (1980);  Cavalerii sportului (2001);  Timpurile Bistriței (2011);  și în curs de apariție „Cartea Gloria Bistrița” precum și multe altele la care lucra și acum.

Ca hobby era interesat de cunoașterea istoriei, de turism și de natură. Îi făcea o deosebită plăcere să transmită generațiilor tinere lucruri de însemnătate valorică pentru dezvoltarea lor și a cunoașterii valorilor și principiilor sportive.

În urmă cu ceva timp am avut plăcerea și onoarea de a-i lua un scurt interviu pe care vă invit să-l parcurgeți pentru a afla câteva dintre referințele și valorile unui profesor devotat care prin contribuțiile sale a adus un aport considerabil domeniului Educației fizice și Sportului:

Virgil Rus (VR): Ce a reprezentat sportul în viața dumneavoastră și care au fost începuturile?

Constantin Sănduță (C.S.): Totul! Instruire și educație. Sănătate, profesie, familie, prieteni, cunoașterea de sine, dragostea de oameni, de țară. Sportul m-a făcut OM, un individ cât se poate de normal și responsabil în recunoașterea valorilor și a promovării lor.

Am început în copilărie, o inițiere spontană aș putea spune pentru că am practicat mai multe sporturi. Unde este acum autogara (zona gării) era un teren neamenajat cu iarbă unde ne jucam noi copiii. Iarna îmi luam patinele și ieșeam cu prietenii sau mergeam pe Dealul Budacului unde schiam toata ziua. La sala de sport din Parcul Mare sau la cea din cadrul Școlii Gen. Nr. 2 ne rugam de profesori și ne lăsau să ne jucăm volei, baschet, tot felul de jocuri. A fost tare frumos. Vara mergeam la „Cascadă” pe atunci așa îi spunea locului unde cam 80% dintre bistrițeni se adunau pentru activități recreative. Se organizau tot felul de jocuri sportive, toată lumea era implicată, toți știau să înoate și erau prezenți în organizare și participare. Iar în vila de lângă policlinica de acum funcționa un club ce ținea de transporturi și adesea mergeam să  jucăm șah. Pe scurt am făcut multe sporturi dar fotbalul a fost pasiunea mea.

V.R.: Schimbările fac parte din viață. Cum vedeți aceste schimbări din lumea sportului atât în cel de performanță cât și cel de masă pentru publicul larg? Sunt aceste schimbări în bine sau mai puțin bine? Sunt tinerii la fel de dedicați sportului sau rătăcesc prin alte îndeletniciri ceea ce poate crea premisa unor mari disfuncții sociale?

C.S.: Într-adevăr viața este într-o permanentă evoluție. La modul general nimeni nu poate aduce argumente contrarii. Pe anumite perioade de timp în anumite domenii sau pentru unele activități și indivizi, anumite aspecte de viață pot stagna sau pot regresa. În această filozofie pot spune că sportul se încadrează perfect. S-au petrecut schimbări valoroase chiar daca nu s-au atins întotdeauna obiectivele, unele nefiind formulate corect sau fiind insuficient cunoscute mecanismele de obținere a acestora.

Cred că diriguitorii sistemului de educație fizică și sport ar trebui să fie mai implicați în acțiunile pentru publicul larg. Efectele benefice ale sportului sunt cunoscute și evidente.

V.R. : Ați făcut parte din corpul de experți români la J.O. de la Munchen (1972) și J.O. de la Moscova (1980).  Ce v-a plăcut cel mai tare? Ce v-a marcat? 

C.S.:  Mai departe de măreția acestor „temple” de cultură și civilizație, mai departe de înălțimea unor performanțe și performeri am revenit cu ambiții si idei pentru sportul din BN.

V.R.: Ne puteți da un exemplu?

C.S.: Sistemul județean de depistare și dirijare a talentelor spre performanță. Profesorii și antrenorii cred că își mai amintesc. Se mergea din școală în școală, din vale în vale peste tot prin județ se deplasa un colectiv de specialiști care selectau copiii pe baza unor baterii de teste la care am lucrat personal. Cei mai dotați elevi erau aduși într-o tabără județeană unde se verificau capacitățile motrice și de unde cei mai buni erau trimiși în secțiile de performanță unde li se oferea cazare, masă, echipament si tot ce aveau nevoie pentru a putea face performanță.

Toată această activitate a fost concepută de CJEFS și dirijată împreună cu inspectoratele școlare și unitățile școlare. Așa au apărut întreaga generație de performeri din județ până către anii 2000 când s-au constituit de altfel și centrele olimpice amintite mai sus.

V.R.: V-ați  intersectat cu somități pe care le-ați adus și la Bistrița pentru a genera un plus de valoare în această zonă. Ne puteți da câteva nume?

C.S.: În ecuația obținerii performanței (în calitatea mea de șef al sportului județean) am pus întotdeauna în centrul acestei ecuații purtători de tehnologie avansată (antrenori , profesori). Dacă nu i-am avut, i-am adus din alte părți din țară. Dacă am avut sportivi cu fond de carieră i-am îndrumat și susținut să se califice. Pe toți i-am reunit în lectorate, colocvii și conferințe în care aduceam nume reprezentative ale domeniului cum ar fi: C.I. Bucur, Nicu Alexe, M. Ifrim, A. Gagea, I. Sturza, S. Pașcu, T. Rusu, I. Kunst, I. Siclovan, M. Epuran, M. Serban și mulți alții.

V.R.: Meticulos și cu generozitate v-ati notat memoriile fiind acum iată la a cincea carte pe care o veți lansa în curând. Puteți să ne dați câteva detalii despre aceste opere de care următoarele generații se vor putea bucura știind și putând afla informații prețioase precum și cine au fost personajele care au contribuit la dezvoltarea nu doar a infrastructurii ci chiar a sportului local?

C.S.: Aici este foarte mult de povestit motiv pentru care vă invit să povestim altă dată numai despre acest aspect.

V.R. : Ok, așa o sa facem.

V.R.: În Bistrița funcționează una dintre cele mai căutate facultăți, cea de Educație fizică și Sport care funcționează în cadrul Extensiei Universitare a Babeș-Bolyai. Știu că ați făcut parte dintre cei care au adus o mare contribuție acum aproximativ 20 ani, pentru ca aceasta să existe la Bistrița. Cum a fost?

C.S. În calitatea mea de conducător al sportului din județ am pus pe primul plan sporirea valorii specialiștilor. Respectându-mi responsabilitatea și după încheierea mandatului în fruntea sportului bistrițean, am considerat foarte important ca Bistrița să aibă acasă o înaltă școală de calificare în educație fizică și sport. Am profitat de politica UBB de a-și lărgi aria de cuprindere în Transilvania și de originea ministrului și rectorului de atunci Andrei Marga și în baza unui proiect cuprins într-un dosar „greu” am reușit să înființăm la Bistrița Extensia Universitară unde acum funcționează și prestigioasa Facultate de Educație fizică și Sport. În cadrul extensiei mi-am continuat gândirea și acțiunea pe linia corpului didactic am înnobilat competențele prin transferul în cadrul extensiei a reputatului prof. Marcel Șerban care a venit din ANEFS – București, a aducerii unor specialiști locali (dr. Crețu Aurica, dr. Codrin Rebeleanu) și escaladarea carierei didactice universitare a unor cadre care acum activează cu succes în această instituție cum ar fi dr. Horea Ștefănescu, dr. Virgil Rus, dr. Raoul Zanca, dr. Eleonora Zăgrean, dr. Berbecaru Răzvan.

V.R.: Care au fost cele mai grele momente din viața dvs., profesional vorbind?

C.S.: În 1985 am reușit să achiziționăm un teren de aproximativ șase hectare pentru sportul local bistrițean. La cea perioadă mi s-a spus „nu te grăbi să îl amenajezi pentru că este timp și e mai bine mai încet” iar în anul 1989 când a venit revoluția acest teren nu era finalizat fapt pentru care a fost luat și dat spre construirea de locuințe.

V.R.: Dacă ar fi să alegeți în viață din nou. Ați merge pe același drum?

C.S. : Da aș merge pe același drum sau m-aș face medic. De ce sport sau medic? Pentru că ambele ajută oamenii. Pe scurt, aș alege aceste domenii din iubire pentru oameni.

V.R.: Regretați ceva?

C.S.: Se zice că lumina nu poate exista fără întuneric. Nereușitele m-au ambiționat să clădesc succesul. Singurul regret pe care îl am este că nu am reușit să conturez un complex sportiv pentru copii. În rest sunt mulțumit de tot ceea ce am realizat.

V.R. Un gând pentru cititorii noștri din generația tânără, vă rog.

C.S. Studiați, munciți, iubiți-vă locurile natale, perfecționați-vă continuu, onorați-vă părinții si dascălii. Aceștia sunt cei care au pus suflet în formarea voastră!

V.R.: Vă mulțumesc pentru timpul acordat!

Vă mulțumesc domnule profesor pentru prietenia noastră și pentru tot ce m-ați învățat! Drum lin spre Ceruri!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *