Semantica noțiunii de fitness produce adesea interpretări mai mult sau mai puțin corecte și în cazul unor persoane din domeniul sportiv, motiv pentru care vom veni în continuare cu câteva dintre părerile specialiștilor:
Alssen Harison și Vance (citați de Bota A.)definesc fitness-ul ca un set de atribute prin care individul face față solicitărilor fizice și funcționale, din activitățile cotidiene sau sportive, dependent de condiția anatomică, fiziologică și psihologică.
Falls, Bayler și Dishman (citați de Tudor V.)definesc fitness-ul ca „formă automotivată de participare sistematică la practicarea exercițiilor fizice, în scopul îmbunătățirii calității vieții”.
Celeste și Ulrich (citați de Epuran M.) Condiția fizică (physical fitness) este capacitatea corpului omenesc de a funcționa cu vigoare și vioiciune, fără oboseală exagerată, cu suficientă energie pentru a se angaja în activități de timp liber și pentru a preîntâmpina stresul fizic. Puterea musculară, anduranța, deplinătatea cardio-vasculară și vioiciunea sunt semnele vizibile ale condiției fizice.”
În acest context considerăm că este lipsit de profesionalism să spunem ca fitness-ul reprezintă doar o probă sau că aparține doar de o anumită disciplină.
Care este părerea noastră?
Accesează cursul nostru!
